Uimitoarea lume subterană descoperită de amiralul Richard Byrd

Despre teoria Pământului gol am mai auzit. Conform susţinătorilor acestei teorii, contrar cu ceea ce ni se explică în cărţile de ştiinţă moderne, Pământul nu este o sferă solidă, cu un miez de fier lichid în interior, ci, mai degrabă se aseamănă cu un ou, al cărui albuş a fost îndepărtat, rămânând astfel un spaţiu gol în interiorul acestui ou. Teoria Pământului gol mai spune că “gălbenuşul oului” ar fi un mini-soare care oferă atât viaţă cât şi lumină lumii interioare. Centrul gravitaţiei nu se află în centrul Pământului, aşa cum ne învaţă geologia şi fizica modernă, ci undeva la mijlocul mantelei subţire, care se află sub scoarţa Pământului. Astfel, gravitaţia acţionează egal atât în interiorul Pământului, cât şi în exteriorul ei; o minge va cădea înspre Pământ, pentru noi care stăm pe suprafaţa lui, dar, la fel, pe mantaua Pământului, pentru cineva care ar locui în interiorul planetei noastre. Un locuitor al lumii interioare ar avea parte, la fel ca şi noi, de un un cer albastru, un Soare, dar şi alte elemente ale naturii, precum văi, munţi, lacuri, oceane, etc.

 Conform unei relatări care a circulat în lumea conspiraţiilor, imediat după cel de-al doilea război, un ofiţer superior American, faimosul amiral Richard Byrd, a fost trimis de guvernul American într-o expediţie la Polul Nord, pentru a determina fezabilitatea unor mine de uraniu la Cercul Arctic. Acolo, amiralul Byrd a descoperit o nouă lume, Polul Nord fiind poarta de intrare către lumea subterană. Iată câteva fragmente jurnal de bord al amiralului Byrd, care pe 19 Februarie 1947 a făcut o descoperire epocală:

Ora 09:15: În depărtare, observ ceea ce par a fi munţi.

Ora 09:49: După 29 minute de zbor, îmi dau seama că, de fapt, nu poate fi vorba de nicio iluzie. Chiar se află munţi de înălţime mică, pe care nu i-am văzut niciodată până acum.

Ora 10:00: Traversăm un munte de înălţime mică. Dincolo de munte, observ o vale cu un mic râu un mijloc. Acolo jos n-ar fi trebuit să se afle vreo vale verde! În mod categoric, ceva e greşit şi anormal! Ar fi trebuit să avem parte doar de gheaţă şi zăpadă! Pe culmile munţilor, observ mari păduri. Instrumentele noastre de navigaţie continuă să se învârtă, giroscopul oscilează înainte şi înapoi!

Ora 10:05: La altitudinea de 1.400 de picioare, efectuez o întoarcere uşoară la stânga, pentru a observa mai bine valea. Este verde ca urmare a prezenţei ierbii. Lumina pare a fi diferită.. nu mai pot vedea Soarele. Mai facem încă o întoarcere la stânga şi observăm un animal sub noi. Pare a fi un elefant. Nu! Seamănă mai degrabă cu un mamut! Este incredibil! Cobor la altitudinea de 1.000 de metri pentru a examina mai bine animalul; îmi iau binoclul şi, în mod categoric, observ că este un animal ce seamănă cu un mamut!

Ora 10:30: Observ mai multe dealuri verzi. Indicatorul de temperatură exterioară arată o temperatură de 23 de grade! Continui să zbor. Instrumentele de navigaţie par OK acum, dar staţia radio nu funcţionează.

Ora 11:30: În faţă observ ceea ce pare a fi un oraş!!! Acest lucru e imposibil! Observ şi nişte farfurii zburătoare! M-am apropiat destul de mult de ele, pentru a observa ce semne au desenate pe ele: e vorba de zvastica!! Acest lucru e fantastic! Încerc din nou să iau legătura radio, dar aceasta nu funcţionează! Parcă sunt prins într-un fel de capcană aici.

Ora 11:35: În radiourile noastre se aude o voce în limba engleză, dar cu accent nordic sau germanic: “Bine aţi venit, amirale, în domeniul nostru. Te vom ateriza în 7 minute. Relaxează-te, amirale, vă aflaţi în mâini bune”.Am observat că motoarele avonului nostru nu mai funcţionează. Aeronava noastră se află sub un control exterior, iar acum se întoarce singură. Butoanele de comandă sunt inutile.

Ora 11:40: Am recepţionat încă un alt mesaj de comandă. Începem să aterizăm, iar avionul pur şi simplu se coboară în jos, de parcă ar fi prins într-un fel de lift invizibil.

Ora 11:45: Câţiva oameni se îndreaptă spre aeronava noastră. Ei sunt înalţi şi blonzi. Nu ştiu ce se va întâmpla acum, dar ei par că nu au arme. Am auzit o voce care îmi ordonă să deschis uşa cargoului. M-am conformat.

Din acest moment, evenimentele vă relatez din memorie. Am fost transbordaţi pe o platformă fără roţi. Aceasta se deplasa către un oraş strălucitor, care părea să fie construit din cristal. În curând, ajungem lângă o clădire mare, ce părea atât de neobişnuită, încât sigur nu am văzut-o vreodată. La intrare, ni s-a oferit o băutură caldă şi extrem de delicioasă. După circa 10 minute, suntem invitaţi către o încăpere, care avea la intrare o uşă uriaşă cu o inscripţie necunoscută. După ce-am intrat, am auzit o voce: “Nu-ţi fie frică, amirale, vei avea o întâlnire cu Maestrul…”

Amiralul Richard Byrd:

Richard_E._Byrd_cph.3b17378.jpg

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s